duminică, 19 ianuarie 2014

The married man!

Ooo, fructul interzis! Cum e el mai bun si mai zemos! Cum il vrem si ne place putin vinovatia, si adrenalina ne ia ea de cap frumos si ne arata ca ea e mai doamna decat orgasmul! 
Cum vad eu, e simplu. Barbatii inseala! Azi, maine, cu una, cu doua, se afla sau nu, treaba lor. Dar inselatul asta e de doua soiuri, primul e sex iar al doilea e cu sex de mai multe ori, mesaje, vorbit urat de cea de acasa, promisiuni de viitor si toate minciunicile astea mici la care toantele plang pana noaptea tarziu. Ce noroc ca am trecut de faza Jose Armando cand inca nu tropaiau hormonii in corp, sa faca si eu saraca diferenta intre sex si iubire. Se pupa ele, astea doua. Nu mereu dar se pupa. 
Cum spuneam. Barbatul insurat. Ce'l face mai bun? Ca daca stai cu nevasta'sa la o cafea, ii plangi de mila ei cand pleci, ca asa's nevestele abia asteapta sa planga. Da el e bun pentru ca: 1. Pleaca! ; 2. Are femeie! ; 3. Are stereotipul "astia buni is luati" deci clar el e bun! ; 4. E flamand dupa clatite cu ciocolata si se concentreaza pe ce face! Acasa stie deja ce are nevasta in farfurie. 
Iar 5 pentru ca pleaca! Acum vorbim evident despre barbatul insurat cu care e bine sa inseli. Nu desfacem cutia alora care plang la toata lumea cum vrea el sa se desparta ca aia e nasoala, dar nu stiu cum sa fac, dar pana fac, hai nu ne bulim si noi? Astia nu's barbati, is tantalai care vor si ei sa se futa dar in loc sa cucereasca plang ca niste pizde si noua femeilor, ni se rupe imediat inima si ni se desfac picioarele pentru unul emotiv, care are suflet de poet! Mars ma! 
Dar barbatul insurat e bun...e bun pentru ca isi vede de viata lui. Si tu de a ta. Asta e scopul cand te incurci cu un om insurat, sa nu ai batai de cap gen "nu'mi speli si mie chilotii aia?" 
Atat cat ii permite timpul, barbatul insurat va fi romantic, va curata dupa el si va pleca acasa la femeia pe care o iubeste. Iar tu, du'te si fa un dus si nu'ti mai imagina prostii. Nu te iubeste! 

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Mizerie in dulap...

Is aruncate toate acolo, tricouri peste blugi si chiloti peste pantofi. Un talmes balmes. Si cu toate astea intinzi mana si scoti exact ce cautai, exact bluza care o vroiai si super, e curata si calcata!!!! 
Poate daca nu mai calculam, stabilim, planuim o sa treaca ziua mai usor si ce frumos o sa fie! 
Poate. Eu am OCD, ma indoiesc ca nu intru in panica numai cand deschid usa dulapului sau vreun atac de cord daca am boxeri in adidasi. 
Daaaaar...la mine e dezordine inauntru. S'au amestecat acolo toate ca n'am mai avut chef sa le aranjez frumos pe sertarasele si raftuletele lor si acuma e talmes balmes. Creca asta e motivul pentru care privesc in gol sau tac cand trebuie sa vorbesc. Ca nu mai stiu exact ce gandesc, ce aud,etc. Procesez mai greu ca o batranica! 

Sex it!

imi plac maxim prostii. oamenii care is inteligenti, au cultura general, citesc carti and all that bullshit. Dar de fapt in capul lor e o mare pula sau o mare pizda depinde de ce anume ii atrage. Sex cu animale, cu pula cat mai mare evident, gen cal sau sex singur sau cu mai multi, cat mai mult sex. Dar noi suntem o alta clasa sociala, noi gandim superior iar voi astia sunteti tonti! 
Sa moara ma'ta! 
Daca totul se rezuma la pula in viata asta, vi'e foame maxim! Ca superioritatea asta daca vine din orgasme atunci lumea trebuie condusa de regine porno, iar in locul lui hawkins sa stea unu cu maciuca mare!  Tontilor si nenorocitilor, va futeti cu creierii copiilor si va bateti joc de cunostintele voastre! 
O sa conduc cu ochii inchisi dragilor, ca mie mi'e frica maxim de prostii destepti! 

sâmbătă, 15 septembrie 2012

why they call me that I do not know!

Si ma obisnuisem cu linistea. Nu mi'am gasit locul in grup niciodata, nu am fost oaie, am fost fata care pleca acasa cand se juca hotii si vardistii sau ratele si vanatorii. Nu am fugit,nu am mers cu rolele, nu m'am plimbat cu bicicleta. Nu am fost fata populara in liceu, ci ciudatica pe care o vroiau toti in preajma ptr ca radea mult. Nu m'am umplut de prieteni si am pastrat distanta, nu am vrut sa stiu, nu am intrebat de povestile altora si am fugit cand cineva incerca sa'mi povesteasca problemele sale. Un strain era ptr mine si nu am simtit macar compasiune ptr omul slab care acorda incredere unui alt strain doar,doar cineva il asculta si ii ofera pe tava solutia. Nu m'am plans si daca m'a durut mi'am bagat pula si am plecat! Nu am asteptat flori desi mi le'am dorit, nu am avut dorinte implinite desi erau marete, nu am dat incredere oricui si nu am fost tradata. Mie mi'a placut sa fiu eu, nu mai stiu exact cum, nu am cuvant, dar cand mi s'a spus sa nu am emotii la bac ca oricum ar fi o sa'mi fie bine atunci eu nu. Eu m'am dus cu emotii si am vomitat de presiune ptr ca atunci eram o eleva! Am intors capul ca nu am vrut mila nimanui cand ochii mi s'au umplut de lacrimi de tristete sau fericire. Am trait tot ptr ca asa am ales mereu, sa simt. Mi'am ucis constiinta si vinovatia cand urlau la mine ca de fapt binele meu e sa'i fac pe altii fericiti, eu am fost nesimtita pentru ca am putut, am calcat peste altii pentru ca pasul asta era fericirea mea. Am iubit cu toata inima si am urat cu tot sufletul, am invatat si am trecut mai departe.nu traiesc din trecut si nu visez viitor.fac ce vreau pentru ca pot! Nu imi caut locul undeva ca eu sunt unde apartin. Nu te caut cand am nevoie, daca vii bine, daca nu iara bine. Eu nu strig ca m`am invatat asa, eu cu mine si Irene. Pentru tine poate sunt o ciudata, pentru altul un exemplu, dar e tare bine sa fiu eu! Si tot liniste e. Si am grija sa ramana asa, ca tare fericita sunt cand e liniste!

vineri, 13 aprilie 2012

Da...!


K.I.S.S - Keep it short and simple!
Asta m`au invatat prima data dupa ce mi`au zis englezii in sfarsit "Da" in tara lor, cand am simtit ca voi putea reusi sa fac un pas inainte. Mi s`a spus intr`una cand de minunata sunt, desteapta, cum o sa reusesc eu si o sa fac bani multi, coplesita de atentia managerului de parca as fi fost un om cheie in biroul lui. Si am raspuns si eu cu "Da!" pentru ca TOATA lumea avea incredere in mine!
A inceput scoala si incercau sa ma faca sa aplic aceleasi reguli ca si ei, omului de clasa de mijlocie trebuie sa i se spuna ce sa faca. Scurt.
"Deschide usa, te rog! Multumesc!" - Usa se deschide
"Vecinii dumneavoastra sunt minunati, si foarte saritori. sunt SIGUR ca va alaturati si dumneavoastra. Care e numele dvs sa completam formularul?" - Si iti dau numele.
Noi nu "trying" , noi "getting". noi nu incercam sa vindem, nou gandim deja ca am facut 10 vanzari, noi nu ne gandim ca 100 de oameni spun nu, noi ne gandim ca 1 a spus "DA!"
Si functioneaza sistemul, si se fac o groaza de bani, bineinteles nu eu, eu sunt jos, pe aceeasi treapta cu oamenii carora le spun ce sa faca, sa faca si ei parte din comunitate, ptr ca ei vor asta instinctiv, dar sunt cei de sus, care hipnotizeaza oamenii mici sa faca bani, bani multi pentru ei.
Cat de tare?
Bai e superb! Crede`ma!
Da` io am plecat! Ca oamenii stiu ce sa faca, si eu nu vreau sa privez pe nimeni de libertatea asta.
Deci da! Se poate fratica! si din da`ul asta am invatat multe si vor fi alte da`uri care ma vor invata si mai multe. Pentru ca eu sunt Clever!

Ruga de dimineata


Oamenii inca mai cred in divinitate. Si n'au de ales, pentru ca este singura zona de unde isi pot lua speranta,de unde pot lua combustibil ca speranta sa nu moara.
In tara unde se pot face bani multi, in tara unde platesti 40% din castigul tau statului, in tara unde se munceste 6 zile din 7 si cate 12 ore pe zi, in tara asta ai nevoie de speranta ca de apa.punct.
Ii vad cu cartile lor mici, acatiste, mici rugaciuni de inceperea serviciului, de luminarea mintii, de sanatate. Dar nu se roaga ptr ce scrie in titlu, le citesc cuviinciosi si in sufletul lor, ruga fierbinte e , da doamne sa ma placa seful in continuare, da doamne sa pot sa'mi pastrez slujba sau sa'mi mareasca salariul.
Si se vede atat de clar pe fata lor ruga adevarata si sincera incat nu stii daca trebuie sa te apuci si tu. Ptr ca la un moment dat ei au avut lucrurile pe care le'au cerut sau macar o parte din ele, au trecut peste un hop la munca atunci s'au facut concedieri, au avut un bonus in luna aceea cu multe facturi de platit.
Si eu ascult "Suicide and Redemption" si ma ma intreb ce dracului imi lipseste sa reusesc, sa am succes. Poate fatarnicia, sau poate credinta.
Cert e ca speranta mea nu e alimentata atat cat sa fac plinul, si trag cu ochiul in cartile lor, ascultand in continuare "the day that never comes".

absurd si penibil...

Retardatii trebuie sa faca si ei ceva...
Prin urmare se fut. Si daca se fut, fac copii, ca n'are de unde sa stie retardata ca ea nu are ce sa'i ofere plodului ca e prea debila mintal sa'i dea o simpla educatie de bune maniere si e si proasta nu'l trimite la scoala : "lasa mama ca asa cum am trait io, ai trai si tu!"
Sau mai nou, mai din secolul 21, omoara al saselea bebelus ca simte ea ca e cu satan, nu stie exact ce anume dar sase = satan. Dar nu doar ca'l omoara, chinuie sufletul ala nevinovat si'n mintea ei de nebuna crede ca e bine, e purificare.
Sau si mai bine, moare copilul singur la 7 ani ca l'a muscat un caine, cat de banal? O chestie care se intampla unui copil din 3 si care poate fi tratata atat de simplu incat e incredibil ca nu a facut ceva, nebuna. S'o fi gandit ca e insemnata, va fi o sfanta, ca moderna parascheva.
Hai fratilor sa facem ceva. Nu stiu ce, sa mor eu, dar ceva! Hai sa ii castram pe ei si sa le sterilizam pe ele, sa nu le luam dreptul la religia lor de penticostali, nu mai e pacatul lor,e al meu na! Sa facem cumva sa vedem care e apt, de pot da teste de metodologie la copii de 6 ani sa se descopere daca e apt de clasa 1, gasim o modalitate sa'i controlam si pe ei. Sa se futa, sa se futa pana le cad coaiele si ovarele, dar sa nu mai ingropam copii!
Ce e si mai absurd, penibil si terifiant e ca retardatii astia au familii, au prieteni, vecini, cunostinte care stiu ca's retardati si ca se fut! Ba da' fac nimic! Din punctul meu de vedere is la fel de vinovati si sa arda ptr aceleasi pacate pe care le'au lasat sa se desfasoare.
"da ce puteam io sa fac? S'o tin de cur?"
Nu ma, n'ai avut ce sa faci dar te'ai gandit ca se poate intampla, si ai stat. Nu puteai sa faci tu ceva, dar nu se poate sa nu fie cineva cu o autoritate in tara asta care sa poata proteja un copil. Si retardata aia a fost un copil, si a avut o mama care n'a putut sau n'a interesat'o indeajuns incat sa nu ajunga pe mainile unui badaran care s'o pacaleasca cu o acadea. Ca la tara daca ai maini si picioare, poti sa adapi vitele, sa prasesti si sa invarti mamaliga, atunci esti sanatos! Esti numai bun de munca, de maritat, ca boul tre sa bea si n'are cine sa aibe grija de gospodarie.
Si uite cum stam, si stam noi asa si ne uitam la stiri!
Bravo ma!

joi, 16 februarie 2012

I was only for to die beside...


Nu stiu de ce dar nu mi`e frica. Asa in general, pur si simplu nu mi`e frica, nici de ce vine, nici de ce`a trecut oricat a durut si a usturat, nici de ce`a fi a fi.
Si cand nu ti`e frica, ai curaj. Sau poate nu, dar cel putin nu`ti mai pasa asa de tare, pentru ca oricum tu stii ca nu are ce sa fie sa fii luat prin surprinere. Si creezi iubire. Iubire cat sa ajunga, si pentru tine, si pentru cei din jur, mai dai si la vecini daca e cazul. Cand am un om bun in viata mea, asta nu inseamna ca dau pe cineva la o parte, creez mai mult loc si dragoste si apreciere, pentru ca mie nu mi`e frica ca s`ar putea sa fiu dezamagita. Nu, nu s`ar putea, sigur o sa fie asa, dar vreau sa ma bucur de tine acum, asa cunoscandu`te la inceput, ciudati unul langa altul in dansul imperecherii, sau pur si simplu balbaita ca imi pare fata asta inteligenta si mi`e sa nu scot vreo perla.
Apoi totul vine de la sine, bune, rele, distractii. tot.
Si imi dau seama abia acum cat de mult am iubit, si am adorat cu tot, si iubesc si acum, si ador si plang si`mi place. dar nu am taiat de nicaieri sa pun in alta parte, am creat mai mult si am primit o altfel e fericire, o fericire calda si de pastrat.
Nu am uitat, iubirea nu se uita, se prafuieste, dar nu era iubirea de care aveam nevoie.
Curaj fratica! Nu are ce sa se intample, si orice se poate intampla, vei fi mai calm decat crezi.

sâmbătă, 11 februarie 2012

refugiu...


nu mai e curaj sa spunem lucrurilor pe nume, nu mai avem tupeu sa dam cu mucii`n lapte, nu mai vrem conflicte de mahala pentru ca ne consideram superiori.
Da, exact! Suntem atat de inteligenti si de isteti incat dam pe dinafara de indulgenta, permitem altora sa traiasca pe langa noi, ei, acesti nesemnificativi puerili care nu inteleg principiile vietii de intelectual.
Nu mi`au placut niciodata explicatiile, de niciun fel, nu le ofer, nu le cer, iar cine nu`mi cere mie explicatii stie deja raspunsul fara sa intrebe, cum sunt oamenii ca tine Alina. Da` de ce as vrea sa stiu? Cu ce ma ajuta pe mine? Asa ca devin superioara, eu sunt mama lor, eu sunt tata lor, aceasta Hera a micii comunitati in care traiesc, venerata pe altare de foc.
"Ce cred alti oameni despre tine, nu este treaba ta." - Paulo Coelho
Cat de aevarat? huh?
Dar ce cred eu despre mine e superb! si uite asa, cu toata superioritatea mea, tot caut sa`mi plang de mila, ca nu`mi convine aia, ca nu`mi convine cealalta, si incet, incet gasesc scapare in scris, in citit, in oamenii de care mi`e dor, in telefoane care nu contenesc sa se opreasca din sunat. E liniste pe umarul unde plang si adorm, cu toata superioritatea mea, inca mi`e dor, si inca mai doare ca nu poti schimba ceva.
Prin urmare, nu vreau sa schimb, sunt Zeus! what my chickens?

vineri, 25 noiembrie 2011

Ce contează cu adevarat

Monolog

Când erai lângă mine, îmi doream atât de multe…bani, cadouri, concedii…acum, când eşti departe; şi privesc în umă, îmi dau seama că nimic din toate astea nu-mi trebuia.

Mai bine decât să fi pierdut timpul nostru preţios cu fleacuri, cu inutilităţi, ne spuneam lucruri importante. De exemplu acum regret fiecare clipă în care aş fi putut să te ating, fiecare secundă în care te puteam privi în ochi, fiecare minut în care aş fi putut să-ţi spun cât te iubesc, regret fiecare respiraţie a ta pe care am ratat-o.

Până să te întâlnesc, percepeam timpul altfel, chiar mă bucuram în inocenţa mea că trece repede, aşteptând ziua în care voi găsi pe cineva cu care să- l impart. Pe atunci nu ştiam că vei veni tu şi voi ajunge să-mi doresc să stea timpul în loc pentru noi. Când nu eşti lângă mine, retrăiesc timpul nostru şi-mi imaginez cum va fi când ne vom pierde amândoi în eternitatea unui sărut, cum ne vom sorbi fiecare respiraţie, cum ne vom iubi până la epuizare ca şi cum am fi singurii oameni pe pământ. Ne vom iubi ca şi cum am şti că sunt ultimile noastre clipe de trăit şi apoi ne vom amăgi din nou, iubindu-ne iar şi iar…

Acum când eşti departe de mine, îmi umplu timpul cu tot felul de minuni şi-mi vin tot soiul de idei. De exemplu, zilele astea, am avut nişte curiozităţi…cred că vei fi mirat să afli ce am descoperit…

După un calcul estimativ, suntem căsătoriţi de 11 ani şi 3 luni, dar am adăugat şi perioada dinainte, deci, vorbim despre timpul de când ne cunoaştem noi doi…am mers pe o medie de 12 ani. Asta înseamnă 152 de luni, 4.652 de zile, 111.648 ore, 6.698.880 minute, 401.932.800 secunde. Din astea, vreo doi ani ai fost plecat, şi au rămas cam 3932 de zile, 94.368 de ore, 5.662.080 minute, ceea ce înseamnă cam 339.724.800 secunde…e greu şi să pronunţi, dar să îţi imaginezi cât înseamnă, câte clipe am petrecut împreună….

Îţi dai seama de când mergem pe acelaşi drum? Am trecut prin răspântii, ne-am adăpostit de vijelii, am înfruntat vânturi puternice, dar am simţit şi briza vieţii împreună atâtea clipe.

Mi-am imaginat că am urcat amândoi pe o barcă. La început nu ştiam să vâslim, dar am încercat să ţinem amândoi cârma şi am plutit până la o insulă. De aici, am mai luat un pasager, l-am ocrotit, l-am învăţat să trăiască alături de noi aşa cum am ştiut mai bine. Apoi, siguri pe noi, căpitani de vas, am făcut loc altui călător. Şi de atunci, suntem toţi patru în aceeaşi barcă. Ne străduim cum putem să nu coborâm catargul. Am momente când mă simt obosită, şi mă tem să nu vâslim în derivă. Când consider că nu mai pot, ...îţi predau cârma şi tu ştii cum să găseşti coordonatele. Te rog să simţi când am nevoie de tine. Te iubesc cu câteva secunde mai mult acum decât atunci când te-am cunoscut şi am nevoie de tine pentru tot restul vieţii mele, esti catargul meu şi fără tine plutesc în neştire.

Acum nu-mi doresc decât să simt braţele tale în jurul meu...

luni, 24 octombrie 2011

Remember sunshine!

Spre tine alerg, cand am nevoie de raspunsuri, cand vreau sa-mi linistesti gandurile tulburi, sa-mi spui cu asa usurinta ca lucrurile sunt simple si firesti si ca rasaritul exista in fiecare zi.
Desi nu ma pricep sa folosesc prea bine culorile pentru a-ti oferi cele mai frumoase tablouri ale sufletului meu, nu am intotdeauna ganduri si sentimente inalte, asa, ca ale tale, pe care sa le transform in cele mai alese gesturi....
Scuza-ma daca par ca uit de tine sau daca nu-ti respect libertatea asa cum iti doresti,sunt foarte des mult prea egoista.
Iarta-ma, inca nu am ajuns la capatul invataturilor din care sa culeg mai multa intelegere de sine, ca ma pierd uneori in drumul spre mine.
Si totusi, iti multumesc ca ai rabdare cu mine, ca ma asculti si ma ajuti sa ma inteleg, ca nu renunti la mine, chiar daca....
O sa invat sa traiesc mai mult frumusetea lucrurilor simple, sa te zbor mai des spre portocaliu, sa-mi fiu asa cum imi doresc si sa-ti arat mai bine ca, pentru tine, chiar as prinde in palme o stea arzatoare, doar sa te simti fericita.

vineri, 14 octombrie 2011

Pagini de jurnal

Pagini de jurnal

Imi amintesc de vremea cand ascundeam, intentionat, bineinteles jurnalul sub covor, ca tu sa descoperi denivelarile si sa-l gasesti intamplator. Vai, ce sfiala, ce texte legate de intimidate, ce rugaminti sa nu citesti!…Iar tu, triumfator, savurai fiecare cuvant, crezand ca ma divulg. Naivitate dulce, citeai intocmai ce doream eu sa afli si-mi era greu sa-ti spun.

Mai tarziu, caiete intregi au suportat ganduri aiurea, nebunii, iluzii, sperante, secrete, fiori. Toate in momente cheie in viata. In mod normal, fiecare zi e importanta si ar trebui insemnata undeva, pentru ca e o frantura din viata ta, dar, daca am reusi sa monitorizam chiar tot, am fi scriitori de romane, am recrea personaje si lumi.

Eu descopar in jurnalele mele framantari pe care nici nu mi le amintesc prea bine, uneori ma intreb daca au existat cu adevarat sau sunt din “alt film”, nici macar spectator nu ma regasesc mereu. Si totusi au fost candva parte din mine, m-au facut sa zambesc sau sa plang. Acum am alta viziune, alte probleme, alte prioritati si nu mai par importante acele evenimente, ma intreb cum au putut sa ma afecteze macar astfel de banalitati…

Dar la vremea aceea, aveau amploare, erau chiar esentiale pentru mine, si atunci, printr-o logica simpla, de bun simt, ar trebui sa presupun ca ultimile zile cumplite, incarcate negativ la maximum, de zbucium si consum nervos, care mi-au mancat ani din viata, vor fi tot niste fleacuri la un moment dat. Si daca constientizez lucrul asta, de ce ma mai enervez si imi complic existenta acum? Pentru ca asa e firea umana? Dar nu toti oamenii pun pret pe vorbe, pe promisiuni, pe prietenie, pe respect, si totusi traiesc fericiti in ignoranta lor. Si atunci, ei sunt mai fericiti? Nu stiu, dar stiu ca eu nu ma simt fericita acum si nici nu mai stiu ce inseamna asta.

Jurnalul meu pastreaza dovada noptilor cand pluteam de fericire…sau a zilelor cand ne certam, si asta este semn ca traiam…iar acum, blancurile din caietul meu, arata ca… ce? Ca nu mai am nimic de spus? Cum oare, cand mie imi vine sa tip, sa strig in gura mare ce durere am sau ce ma bucur ca am vorbit la telefon cu cineva drag. Am inceput sa amalgamez (exista termenul!?) lucrurile marunte cu cele grave, sa nu le mai pot separa si sa traiesc un haos care ma oboseste si imi tulbura lumea.

Eu am nevoie de echilibru, si tu, axul meu, nu esti aici. Mi-e ciuda si ma doare ca nu am invatat mai de mult sa construiesc un suport numai al meu si la nevoie sa ma agat de el. Sunt in deriva, nu stiu nici daca e devreme, nici daca e tarziu, nici daca mi-e bine sau rau, nici macar de ce scriu…

Cand vii acasa, sa nu te miri ca am asezat in sufragerie un covor mare cat camera, desi nu e la moda si nu se asorteaza…e semn ca imi doresc sa simti din nou denivelari sub picioare si sa gasesti jurnalul meu, ascuns, din intamplare…e semn ca mi-e dor de vremea cand erai langa mine si te prefaceai ca ma crezi asa naiva sa uit jurnalul sub covor…

joi, 13 octombrie 2011

In seara asta nu mai postez




In seara asta nu mai postez!!! Nu mai scriu nimic. Nu voi mai scrie despre prapastia dintre noi si nici despre cum ne certam aproape zilnic. Nu voi mai scrie despre cat de mizer ma fac sa ma simt reprosurile tale, atat de crude si nemeritate. Nu voi mai scrie despre foamea de tine ce ma mistuie pe dinauntru lasand cu fiecare refuz tacit din partea ta cratere adanci in sufletul meu. Nu-ti voi mai dedica poezii si nici cantece pline de romantism mucegait. Nu voi mai scrie nici despre doleantele mele atat de putin implinite incat am inceput sa renunt la ele una cate una. Nu voi mai plange tacut deasupra tastaturii lasand lacrimile sa se transforme in cuvinte.
In seara asta nu mai postez! In seara asta beau un rachiu si ma gandesc la tine.... Iubita Mea Imaginara.

marți, 11 octombrie 2011

Ratiunea tradeaza!

"-S-a facut tarziu,trebuie sa plec."
Si a plecat.
Dupa primii pasi a avut o tresarire si a schitat un zambet trist,ca pentru cei ce raman sa se lupte cu furtuna pe care o lasa in urma. A mai facut cativa pasi si simtea cum nu isi mai poate controla corpul. O parte din el isi dorea sa o ia la fuga spre necunoscutul ce i se deschide in fata, iar cealalata jumatate isi dorea sa ramana acolo, ca timpul sa fie cel care se scurge peste el...
Mi-am amintit atunci cateva randuri dintr-o carte pe care am citit-o: "Uneori, sufletul e tradator de ratiune". Il frustra faptul ca e de acord, ca stie, ca traieste; si simte aceasta tradare. Si in final o accepta cu capul plecat in fata asa zisei sorti. S-a mintit de atatea ori aducand ca si argument in discutii, soarta, dar o facea cu foarte mare nonsalanta, tocmai ca se se apere si sa nu lase loc de interpretari.
Astfel a reusit sa mearga mai departe.Sa fie insasi soarta cea care il ajuta de data aceasta, sa nu arunce priviri in urma lui?E fericit si se simte implinit pentru ca de data asta ratiunea nu il tradeaza???
Zambetul lui uneori se preschimba, un zambet de complicitate, un zambet de om implinit. Si merge mai departe..
Un alt gand ii strafulgera mintea. Oare exista posibiltatea sa traiasca si reversul medaliei, se intreaba. Vrea sa stie daca se poate ca si ratiunea sa fie tradatoare de suflet. Dar ii este tema sa se autochestioneze. Stie deja raspunsul...
Dar merge mai departe...

Secretul...

"Undeva, intr-o alta lume traia Secretul. El statea acuns in casa lui mica, neavand nevoie de nimic, doar de liniste si de uitare – astea erau lucrurie care il faceau fericit. De multe ori prin fata casei lui treceau Curiozitatea, Increderea, Nestiinta, Iubirea, Nebunia, Pasiuneal, Frica si multi altii, dar de fiecare data Secretul stingea lumina si se ascundea cat mai bine, dorind sa se creada ca acolo nu este nimeni, ca este o casa parasita. Avea o singura prietena: pe Incredere. Din cand in cand aceasta mai venea la el si povesteau. Doar in preajma ei Secretul se simtea in siguranta. Uneori, cand de afara se auzeau zgomote sau voci Secretul dorea sa verifice, sa afle cine este. Astfel deschidea putin usa, si usor isi furisa privirea afara, dar de fiecare data era sa fie " prins ", pentru ca, de fapt, toate zgmotele, erau facute intentionat pentru a-i atrage atentia, iar ceilalti il pandeau cu ochi lacomi pentru a-l vedea si pentru a se lauda ca l-au vazut. Secretul era vigilent de cele mai multe ori si se retargea in momentul porivit neprovocand nici un fel de suspiciune. Dar, intr-o zi a cazut in capcana Curiozitatii. Acest lucru a fost posibil doar pentru ca Nebunia s-a imprietenit cu Pasiunea. Astfel Secretul s-a lasat pe mana Nebuniei si plin de elan a deschis usa mult prea tare si ceilalti l-au prins. Dupa ce e a fost prins, secretul incearca sa scape, sa gaseasca scuze, incearca chiar sa faca o intelegere cu hotii care i-au furat "sufletul" , dar e in zadar, deja “sufletul“ lui a fost aflat de toti ceilalti, acesta imprastiindu-se in aer asemeni fumului unei lumanari arzande. Pasiunea a tradat Secretul."

A simple story....

Am plans in bratele tale in acea seara nu pentru ca mi era dor de mama, ci pentru ca atunci aflasem cat de serioasa si profunda e placerea ta sa te intalnesti cu ea. Si lacrimile au curs pe pieptul tau, si te strangeam in brate nu din dorinta de a te durea, ci din dorinta de a te face sa stai dracului acolo, mereu. Apoi mi-am dat seama ca nu te vreau asa. Nu merit eu mai bun, nu meriti tu un om ca mine. Si de a doua zi am inceput sa fiu mai atenta, sa umblu in tel tau cand erai la dus, sa merg in locurile n care ziceai ca mergi. Nu a durat mult pana v-am vazut la o cafenea pe Oxford street, atitudinea ta de patron se eticheta in locurile pe care le frecventai. Te-am apelat naiva crezand ca nu imi raspunzi, dar cat de bun esti, am admirat calitatea asta mereu. Ti-am spus ca te iubesc si ca zambesc multumita ca esti al meu. Mi-ai vorbit la fel de frumos fara sa te ridici de la masa, intinzand mana sa-mi mangai obrazul. Zambind fericit.
Si apoi am incetat si sa te urmaresc si sa plang. Vedeam clar. Plec. Nu am un job, cu tine nu am ce face. Plec, fug la mama. Nu am vrut sa iti spun ca nu ma mai intorc atunci in aeroport, dar mi-a venit sa vomit uitandu-ma in ochii tai inlacrimati, probabil de excitare, ca ai mai mult timp liber. Ti-am spus simplu: "Nu ma mai intorc. Nu am de ce, nu mai reprezinti nimic." am plecat inainte sa marai o jumatate de litera. Nu a trecut o saptamana si ai venit dupa mine, ti-ai dat seama aia, ti-ai dat seama cealalta... Te ascult fara sa comentez vreo ceva si chiar ma rogi sa scuip venin catre tine... Dar tu nu pricepi, te iubesc la fel de mult pe cat te urasc, si decat sa mai faci cicatrici prefer sa-ti fac fata cu stoicism si sa astept sa pleci cand te plictisesti. Apoi... Vad eu!
Niste nenorociti de jucatori sunteti la fel cum femeile sunt curve. Sunt prea tanara sa zic raspicat "N-am nevoie de niciun barbat!" , dar am invatat jocul fi-r-ati ai naibii de dobitoci.

duminică, 9 octombrie 2011

Al 6-lea Simt

Pentru a cuceri imposibilul este necesar sa cuceresti posibilul.
Ai incercat vreodata sa te joci in toate dimensiunile pe care mintea ta iti permite sa le stapanesti? Nu mi spune ca singura dimensiune pe care o vezi e cea paralela si perpendiculara privirii tale.
Si nu vorbesc de imaginatia pe care ai sa tinzi sa mi-o incadrezi la cazuri clinice.
Ai sa-mi spui ca singura realitate in care crezi e cea pe care o atingi, o vezi, o auzi, o mirosi, o gusti.
Ceea ce eu percep ca fiind corpul meu, sau lumea inconjuratoare este rezultat al senzatiilor primite prin cele cinci simturi.

Asadar,nimic din ceea ce vad, nu exista DE LA SINE, ci doar ca si rezultat al perceptiilor simturilor mele.

Daca am incerca sa dezvoltam toate simturile noastre, am descoperi un simt nou.Al saselea simt. Sufletul. Am avea o vedere proaspata si noua asupra dimensiunilor in care ne putem desfasura viata pe Pamant.
Cati din noi percep SUFLETUL ca si un simt? Dar realitatea, cea despre care credem ca o vedem cu cele cinci simturi ale noastre, oare nu e altfel daca e simtita cu SUFLETUL?
De fapt am inceput sa ma joc, incercand sa traiesc in alte dimensiuni, decat cea in care suntem impreuna. Apoi am incercat sa te fac sa vezi si tu,ca e posibil, ca nu e o nebunie de-a mea, sau vreo descoperire fantastica. Realitatea mea nu e obligatoriu cea eronata. Se zice ca de obicei minoritatea are dreptate...dar majoritatea invinge. Eu nu ma lupt. Nu ma mai lupt nici cu tine, dar ce e mai important nu ma mai lupt nici cu mine. Eu doar am incetat sa mai traiesc pe Taramul Plat. La mine e sferic si sunt din ce in ce mai curioasa, ce se afla pe partea cealalta. Acum mi se pare banal si caraghios, faptul ca incercam sa inteleg cele mai stupide lucruri. Cautam gustul perfect, culoarea care sa mi bucure vazul, cautam fericirea. Fericirea e o chestiune de perceptie. La fel ca Binele si Raul. Fiecare o percepem diferit. Incerc sa gasesc ADEVARUL. LUMINA.
Si pentru asta am nevoie de SUFLET.
Ce este SUFLETUL?

duminică, 2 octombrie 2011

Iubesc guvernul chinez



" Sistemul "un copil de familie", în cadrul căruia toate sarcinile sunt monitorizate, şi chiar întrerupte dacă este nevoie, a fost impus pentru a controla creşterea populaţiei. China are deja cea mai mare populaţie din lume, de 1,3 miliarde de locuitori." Cum să nu-i iubeşti pe chinezi? Ce soluţie simplă pentru a evita suprapopularea. Ce soluţie vor găsi mult prea luminaţii noştri lideri pentru a evita inmulţirea acestei etnii, autointitulată rromă, datorită căreia toţi românii sunt identificaţi, oriunde in lumea asta, ca fiind ŢIGANI?


Iată un articol publicat în Ziarul de Cluj de către Ioan Abrudan la 29 noiembrie 2007

”Catre Parlamentul Romaniei, Domnilor Senatori si Deputati :

In ultimul timp tema principala a stirilor a fost legata de reactia ostila împotriva cetatenilor romani din Italia si mai nou si din alte tari europene.

Aceasta reactie fara precedent indreptata impotriva tuturor romanilor
stabiliti in aceste state a pornit mai ales de la comportamentul anormal si infracţional al unei etnii minoritare de cetateni romani, si anume tiganii sau etnia romilor. Această etnie nu este specifică Romaniei, ea intalnindu-se in majoritatea tarilor europene in diverse proportii, dar noua sa denumire de romi (roma/romani/romanies in engleza) este asimilata mai ales cu numele tarii noastre: Romania, raspandindu-se astfel o confuzie care s-ar putea dovedi fatală pentru viitorul european al poporului roman.

Cand cetateanul italian, de pilda, citeste un articol in care se întrepatrund termenii “romeno” si “rom”, este normal sa se afunde intr-o confuzie care, incetul cu incetul, duce la o suprapunere mentala a celor două denumiri.

Odata aceasta suprapunere instalandu-se, ea funcţioneaza si in sens
invers; astfel auzim cum pe stadioane suporterii unor echipe adverse

scandeaza: “tiganii, tiganii”, referindu-se la romani. Rezultatul pe

termen mediu si lung pentru populaţia Romaniei in raport cu popoarele

europene poate fi devastator, instalandu-ne in coada Europei. De aceea, inainte de a vedea ce este de facut, merita studiat cum s-a ajuns in aceasta situatie.

Tiganii sunt un popor migrator. Migrarea tiganilor din India in Europa s-a facut intre secolele al IX-lea şi al XIV-lea, in mai multe valuri. Odata cu intrarea lor in Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al XI-lea, au capatat si numele etnic pe care il poarta astazi , Tigani. Aflandu-se pe teritoriul Greciei si-au atribuit denumirea unei secte religioase grecesti cu numele Athinganis sau Atsinganos care insemna “de neatins”. Prima atestare a tiganilor in Imperiul Bizantin este conţinuta intr-un text hagiografic georgian, care datează din jurul anului 1088; aici se face referire la aşa-numitii Adsincani, renumiti pentru vrajile si faptele rele pe care le fac. Istoria europeana a tiganilor incepe la inceputul secolului al XIV-lea, cand acestia au patruns in Turcia, venind din Asia Mica. Prin anii 1415 – 1419 ii intalnim in toata Europa Centrala, din Ungaria pana in Germania. Pe la 1422, o banda numeroasa de tigani coboara in Italia, pana la Roma (precum se vede, istoria lor pe acele meleaguri a inceput mult inainte de valul de tigani veniti din Romania). In deceniul urmator au ajuns pana in Franta, Spania, Anglia si Scandinavia. Aici ei preiau denumirea de egipteni” (Gypsies), foarte curand li s-a fixat numele pe care il poarta si astazi.

Foarte interesant este ca tiganii si-au atribuit intotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au ingaduit sa-şi ascunda etnia: “Satra” vine de la casta Kshatria (razboinica) careia nu i-au apartinut niciodata.
“Tigan/Zigeneur/Zingaro etc” vine de la “Athinganoi”, secta religioasa

grecesca recunoscuta pentru activitatea de prezicere, tiganii n-au
apartinut niciodata acestei secte.

Gypsy” vine de la “Egyptian” cum si-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuinte si mancare pe gratis, pretinzand ajutor ca fiind crestini egipteni aflati in pelerinaj.

“Yansser” cum sunt cunoscuti la New York, vine de la ienicer turc, cum s-au prezentat tiganii emigrati in America pe la 1900. In Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner si Sinti. In limba franceza s-a impus numele Gitanes. In limbile engleza si spaniola, Gipsy, respectiv Gitano. In Danemarca, Suedia si Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tatari).

Precum se vede, tiganii s-au raspandit in toată Europa, venind din India prin Asia Mica si nu constituie sub nici o forma o problemă legata de poporul roman, mai mult decat de cel maghiar, francez sau spaniol, de exemplu. Cea mai timpurie informatie scrisa despre prezenţa tiganilor pe teritoriul Romaniei datează din 1385. De la primele atestari ale prezenţei lor in Tara Romaneasca si Moldova, tiganii au fost robi si vor ramane timp de mai multe secole, pana la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea. In mod paradoxal, perioada cea mai buna a tiganilor a fost in perioada regimului comunist. In anii ’70 PCR-ul in primii ani ai comunismului a manifestat in ce-i priveşte pe tigani, un fenomen de neconceput inainte: in aparatul de partid, in militie, armata si organele de securitate au fost angajati un numar relativ mare de tigani care au lansat o politica de formare a unui nationalism tiganesc de colonizare a satelor satesti si svabesti cu tigani adusi nu numai din toata Romania, dar adusi si din exteriorul Romaniei (Cum va explicati ca in satele din sasime sau svabime in care nu vezi tipenie de alta etnie decat de tigani ce vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca etc?).

Imediat dupa ’90 Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS, publica la
Revista 22, este trimis la tot felul de simpozioane internationale, devine membru Soros, lanseaza tot felul de programe pentru tigani, precum si infiintarea de catedre universitare tiganesti. Aceasta ascensiune a unor tigani s-a petrecut mai ales in conditiile politicii sociale a regimului comunist, care urmarea incurajarea categoriilor sarace si distrugerea vechii structuri sociale, refractara noilor randuieli. Asa se explica de ce, nu in putine comune, in funcţia de primar a fost pus un tigan. Datorită originii sociale “sanatoase” tiganii au fost promovaţi mai departe, facand cariera politica, ajungand in aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat nu originii lor etnice, pe care de altfel cei mai mulţi o declinau, ci
pentru ca proveneau din categoriile sarace. Acesti tigani adevarati, oameni ajunsi in anumite functii, vor avea un rol important in promovarea etnica si in regimul ce a urmat regimului comunist. Si sub aspect locativ tiganii au facut un important progres in anii socialismului. Cocioabele care reprezentau habitatul natural al tiganilor pana in anii ’50 au fost schimbate cu apartamente in blocurile nou construite, iar din anii ’70, ’80, cu locuinte in case nationalizate. Asa s-a ajuns in situatia de astazi, cand centrul multor orase mai este ocupat de tigani.

Sunt cateva elemente importante care nu pot fi ignorate:
1) Generalul (seful) securitatii din jud. Sibiu in ’71 era un tigan care fusese deportat cu familia in Transnistria de unde a fugit. 2) Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioaba in ’71-’72

3) Cioaba e var primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)

4) Cioaba participa la primul congres tiganesc de la Londra din ’71 unde apare prima oara etnonimul de Rom

5) Anii ’70 inseamna plecarea masiva a sasilor

6) Securitatea organizeaza un program de colonizare cu tigani a sasimii si svabimii

7) Scopul nu a fost integrarea tiganilor. Integrare inseamna o populatie minoritara tiganeasca intr-o populatie majoritara de alta etnie. O majoritate tiganeasca cu o minoritate ignorabila de alta etnie nu duce la integrarea tiganilor, ci la asimilarea celorlalti.(Dau cazul unor moldoveni din Galati asimilati in tigania din Garcini, de langa Brasov ).

Dupa 1989 s-au produs unele transformari majore in comportamentul
populatiei de tigani. Pe fondul liberalizarii economice, o parte din ei au inceput diverse afaceri, dintre care multe profitand de haosul legislativ de la inceputul anilor ’90, dar si de dispretul general fata de legi, au ajuns sa aducă unei parti a tiganilor sume importante pe care s-au cladit clanuri puternice, care folosindu-se de patura saraca a tiganilor, domina lumea interlopa, cu ramificatii importante in sfera politicului. De asemenea, profitand de deschiderea granitelor, o mare parte dintre ţigani au emigrat, stabilindu-se mai ales in Spania, Italia şi Franţa, unde constituie comunităţi importante. Dupa 1996 se axeaza exclusiv pe dezvoltarea organizatiilor politice tiganesti din Ardeal, a promovarii tiganilor ardeleni in tot felul de organizatii politice, de a infiltra absolut totul. Este clar ca e vorba de nasterea unui nationalism tiganesc, bazat pe etnonimul roma, bazat pe ideea teritoriala, Romania.

Este interesant ca, mai ales in afara granitelor, ei nu se autoidentifica drept tigani, ci romani.

Schimband saracia din tara cu ghetourile din strainatate, aceasta populatie de tigani dezradacinati, si pierzand si urma de identificare culturala, comite un numar important de infractiuni, care atrag asupra ei antipatia populaţiilor native ale acestor tari. Această antipatie, datorită confuziei create de denumirea de roman cu cea de rom, ca o denumire moderna a tiganilor, se transfera asupra poporului roman in ansamblu. Ca si cum denumirea de “rom” simpla nu ar fi fost de ajuns etnonimul a ajuns pana la forma “romani/romanies” in limba engleza care este limba in jurul careia se invarte intrega lume. Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin. Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom si la impunerea ei ca obligatorie in actele oficiale din Romania?

Agresiunea lexicala rom/roma/roman – romani/romani-romanies /romanians – romanes/romaneste, a fost aplicata asupra tarii
si natiunii noastre imediat dupa 1990, in cadrul unui program complex

dezvoltat de Fundatia Soros in Romania. Beneficiind de numerosi membri
ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei – sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Andrei Plesu – dupa “Memorandumul” lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale schimbatorilor de limba si istorie. O prima disputa a fost cea legata de cuvantul “romi”, romanii fiind prostiti apoi ca aceasta va fi inlocuita cu “rromi”, o alta formula care doar a sporit debandada lexicala. De amintit, ca fapt divers, ca in anii 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de “romalli”, forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu “romani” si varianta “rromani”. Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificata cu “roma/romani/romanies”. Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tiganeasca. Cine ce sa mai inteleaga?!. Strigator la cer este ca denumirea nu are nici o baza istorica, tiganii nu au fost purtat niciodata de-a lungul istoriei acest etnonim si provine din cuvantul “DOM”, care pe limba originara a tiganilor inseamna “om”.

Prin denaturare (voita) “dom” s-a transformat in “rom” cu “r” accentuat, apoi din “rom” s-a trasformat in “roma” apoi in “romani” si in “romanies” . S-a ajuns astfel incat tiganii sa aibe numele identic cu al romanilor in limba engleza . Romani cu romani si romanies cu romanians ( doar ca in engleza nu exista diacritice dupa cum vedeti iar la o un simpla cautare pe google a cuvantului romani se vor afisa linkuri cu tigani) Practic denumirile sunt identice.

In toata perioada post-decembrista s-a manifestat o presiune constanta
din partea unor organizatii sau din partea unor politicieni, personalitati de frunte cu ascendenta roma, in folosirea in documentele oficiale a etnonimului “rom”. Ca un raspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de atunci, Nicolae Vacaroiu, ministrul de externe Teodor Melescanu recomanda folosirea in continuare in documente a cuvantului “tigan” in concordanta cu cuvintele folosite in celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului roman.

Presiunile continua si in 2001, Petre Roman, ministrul de externe,
semneaza un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 catre

prim-ministrul Mugur Isarescu, in care, in virtutea dreptului de

autoidentificare al populatiilor, recomanda folosirea obligatorie in

toate documentele oficiale romane a denumirii de rom pentru a identifica etnia tiganilor. Mugur Isarescu isi insuseste Memorandumul si emite o hotarare de guvern in acest sens. Trebuie precizat ca documentele UE referitoare la denumirea de “rom” erau indicative, si nu obligatorii.

Pe de alta parte, nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care
este un principiu european general. Dar in cadrul procesului de

autoidentificare nu trebuie sa existe suprapuneri peste denumirea istorica a unor popoare europene existente. Sa nu uitam exemplul Greciei care a refuzat sa recunoasca Republica Macedonia pentru ca se crea confuzie cu denumirea unei provincii istorice grecesti (Reteaua Soros Open network fiind si aici vectorul principal in creearea acestei denumiri). Azi s-a ajuns la denumirea de FYR ( Former Yougoslavian Republic) Macedonia. Dar ce putem astepta de la o clasa politica ce este mai preocupata de interesele personale marunte in detrimentul intereselor nationale, compusa din indivizi fara perspectiva istorica, ce se promovează unii pe altii pe criterii de cumetrie, si nu de competenta. Rezultatele se vad. In condiţiile In care Romania ocupă prin Leonard Orban postul de comisar european pentru multilingvism, Republica Moldova impune limba moldoveneasca (o invenţie bolsevica) drept limba oficiala recunoscută in UE. S-a spus la momentul nominalizarii că portofoliul pentru multilingvism este prea mic ca importanta pentru comisarul roman. Realitatea a dovedit contrariul.

In timp ce Bulgaria lupta pentru a impune denumirea de evro pentru euro, oficialii romani nu au schitat nici un gest in problema limbii moldovenesti. Privitor la problema tiganilor in ansamblu si a nefericitei denumiri de rom, fara indoială ca avem nevoie de minti luminate, si nu de teribilismul unui ministru de externe ca si Cioroianu, care in suita gafelor monumentale, declara ca ar fi bine daca am cumpara o parte din Sahara pentru a-i muta pe concetatenii nostrii tigani. Nu de fanfaronada ieftina si paguboasa avem nevoie. Romii romani (suna interesant, nu-i asa?) sunt si ei cetateni cu drepturi egale. Romania trebuie sa conlucreze cu UE in programe de afirmare a identitatii culturale a populaţiei de tigani in paralel cu integrarea lor sociala si cresterea nivelului educativ.

In ceea ce priveste denumirea de rom, chiar daca ne aflam in ceasul al
12-lea, este necesar un plan de masuri diplomatice, intinse poate pe mai multi ani, pentru a sensibiliza organismele europene si a se indrepta aceasta mare eroare de a denumi o populaţie transfrontaliera cum sunt tiganii cu un nume atat de apropiat si generator de confuzii, de numele istoric al poporului roman. Luand in considerare progresia demografica pană in 2025, cand pe fondul declinului de natalitate la romani şi maghiari si al scaderii mortalitatii la tigani, acestia ar putea reprezenta un procent semnificativ din populaţia Romaniei, depasindu-i pe maghiari, la care adaugam confuzia din ce in ce mai pregnanta a numelui de rom cu cea de roman, pozitia Romaniei in familia europeană apare intr-o pozitie tot mai ingrijoratoare.

In absenta unui plan concret ce trebuie urmarit cu consecventa, cred ca sunt toate sansele ca in constiinţa civica europeana sa se consolideze credinta ca Romania chiar este tara romilor (daca nu s-a intamplat deja) si se prefigureaza tot mai mult ideea domnului Teodor Melescanu care spunea ca se doreste creerea unui stat ţiganesc in Romania, ca Romania va fi in curand tara tiganilor.

Orice nationalism se bazeaza pe:
1) limba comuna (in sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase

demarate de reteaua Soros Open Network care incearca sa inventeze o

limba tiganeasca impletita cu romana si care au denumit-o Romani Vlax,

exact Vlax ! nu era de ajuns ca ne-au furat etnonimul de roman acum

vor sa ne compromita si etnonimul de valah/vlah. Aceasta teorie strigatoare la cer este avansata de un anume Ian F. Hancock care isi publica lucrarile prin intermediul organizatiei Soros. Cercetatorul mentionat mai sus si care se recomanda drept “Romani” cu descendenta britanica si maghiara, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas. El incearca sa si probabil reuseste sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, ca “olahii” sau “vlahii” sunt de fapt tigani, de unde ar veni si denumirea limbii Vlax Romani, prezentata ca “un dialect al limbii romane” vorbit de populatia “Vlax/Vlach”. Este revoltator si intolerabil, asistam practic la rescrierea istoriei.

2) etnia comuna = natiunea

3) etnonimul

4) teritoriul

5) statul

6) drapelul

7) istoria comuna

Tiganii au purces pe calea definirii propriului lor nationalism. Au
nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victima sunt romanii. Sa

lasam minciuna si ipocrizia deoparte, daca considera numele tigan

peiorativ atunci sa-si ia numele lor original care este DOM si nu ROM.”


sâmbătă, 1 octombrie 2011

Balans

Nu te mint! Cu tine sunt cea pe care o stii, sunt cea pe care o iubesti. Nimic din ce-ti spun nu e tapat sau ondulat. Sunt ceea ce sunt. M-am creat singura dintr-o lingura de pulbere suflata de la unul la altul, la granita dintre doua orasele mici de provincie.
Nu mi s-a dat mult, doar un pumn de iubire si doi pumni de intrebari fara raspunsuri. Am alergat intre o parte si alta a balasoarului, incercand cu naivitate sa cred, ca voi reusi singura, sa fac un echilibru. Nu se poate, mi-am zis, intr-un moment de intelepciune irepetabila. Si am luat-o de la capat. Cu alergarea.
Ma uit in oglinda si vad doar produsul trecator al parintilor mei. Incerc sa ma privesc in ochi si sper ca voi vedea in ei, nemurirea pe care mi-a oferit-o mama.
Dar sunt goi. Nu-mi spun nimic. Ma intorc cu spatele la oglinda, inchid ochii si-mi citesc in suflet. Ma chinui cu greu, si reusesc pana la urma sa citesc doar vreo doua randuri, pastrate de demult. Ma inchid la loc, si cos cu maiestria unui chirurg. Cicatricea e invizibila.
Nu pot sa te mint. De fapt eu nu mint. Incerc prin cuvinte si prin mine sa spun, sa strig. De ce-as minti? Cat timp am eu, sa te lamuresc, mai apoi, ca lucrurile nu sunt ce par a fi? Cat timp as mai avea eu, sa-ti cer sa ma ierti ca te-am mintit?
Da! Sunt si eu dedublata. In mine...si....in mine. Eu sunt si EU si EU.
Imi asum dedublarea si merg inainte. Si alerg la nesfarsit intre un capat si altul al balansoarului, incercand sa il echilibrez, si stau injumatatita intre un orasel si altul, intre o mama si alta mama, intre un mormant si alt mormant, intre o vinovatie si alta vinovatie, intre o respiratie si alta respiratie. si simt ca ma rup, uneori. si vreau si nu vreau, si iubesc si nu iubesc.
E totusi un echilibru, draga mea. E propria mea balanta, pe care o masluiesc zilnic, incercand sa o mentin, egala si verde. Si e soare peste ea, atunci cand decid eu sa fie soare. Si ploua atunci cand eu decid sa ploua. Asa am ales eu pana la urma sa joc. Intre o stare si alta, intre o lume si alta lume. Si e obositor, si e trist.
Si doare... sa fii EU! Dar e bine, pentru ca esti acolo, pentru ca ma iubesti...asa in balansul meu, pentru ca sunt raza ta de soare si idealul tau. Pentru ca esti eu si-ti place sa fii asa.

"Dintr-odata, fiinta mea s-a rupt in doua. Una care juca cu piesele albe, alta care juca cu piesele negre. Aceste jumatati din mine se combinau, se refaceau, se reuneau, intr-o continua sfasiere si reconstituire a unitatii mele....Ma luptam corp la corp cu mine insumi, dar nu ca sa creez ceva, ci sa castig o partida pe care in acelasi timp o pierdeam. Pentru ca dedublarea mea era insotita, de o rapida dezagregare a tuturor lucrurilor normale. Acum nu mai aveam nici o sansa. Nu mai puteam castiga nici o partida fara ca ea sa insemne in acelasi timp o infrangere. La jumatatea oricarui elan urma o jumatate de prabusire. Eram sfasiat in doua si ma sfasiam si mai mult. Incepeam sa ma suspectez pe mine insumi si, cumva sa ma apar de propria mea umbra sau sa o urmaresc banuitor pe furis ca sa-i aflu intentiile. Cel ce ma privea in oglinda era adversarul meu. Trebuia sa nu ma uit in ochii lui ca sa nu ma divulg. Trebuia sa ma feresc de mine si trebuia sa ma lovesc pe ascuns."
Viata pe peron-Octavian Paler

Confensiuni


Spui ca sunt trista. M-ai intrebat de atatea ori incat am inceput sa analizez, am pus mana pe pix, pixul pe hartie si am inceput sa insir in doua coloane pro si contra, ce se intampla.
Nu e echilibru perfect, dar n-am nevoia de egalitatea balantei, doar pentru ca balanta mea a tras mai mult contra aproape mereu, doar pentru asta sunt ce sunt, si-mi place cum sunt...dar acum....MI-E DOR!
Nu ai ideea cum mi se zvarcoleste sufletul de dorul de casa, de mama, de frate, de tine. Casa mea dulce, sta acolo fara mine si eu aici. Sunt clipe in zi in care imi musc bratul ca-mi vine sa-mi sfasii carnea din cauza durerii ascutite din inima si din minte. Doare peste tot, cand deschid ochii, cand ii inchid, vad, visez sa fiu intre voi, va vreau atat de tare inapoi ca nu mai am rabdare sa treaca timpul, nu mai am rabdare sa termin tot din farfurie, ma ridic de la masa fara sa termin de mancat macar o data.
Da, sunt trista. Sunt trista ca mi-e dor si nu pot face nimic acum, nu a venit momentul sa fac alegerea care sa ma aduca aproape de casa. N-am tras toate sforile, n-am incercat tot, nu am luptat indeajuns incat sa spun "Gata!". Am curaj sa merg pana la sfarsit, am curaj sa va iubesc si sa va duc dorul pana nu mai am aer sa respir, am curaj sa sper ca ma veti iubi la fel de mult ca atunci cand va mangaiam obrazul.
Am curaj chiar daca uitati, eu am curaj sa imi lipsiti.

Substitut


Dar ce pana mea e rau in a fi singur? Mi s-a spus mereu: "E bine sa socializezi!" , "Comunicarea este foarte importanta!" , "Prietenii adevarati vor fi acolo!" , "Spune ce simti, exteriorizeaza-te!". Pana acum nu mi s-a intamplat nimic bun facand lucrurile astea. Prietenii adevarati nu au fost acolo, daca am spus ce am simtit, l-am panicat pe ascultator si ma evita de atunci, si nu, nu e bine sa socializezi, pentru ca asta consuma energie cu oameni, in general prosti, daca ai norocul sa fie destepti, e perfect, deoarece interactionezi in alt mod si discutia devine interesanta, lucru care depaseste cu mult terminul de socializare. Am lasat la sfarsit asta cu comunicarea pentru ca nu m-am hotarat in privinta ei, importanta este dar e mai important ce comunici si ce iti este comunicat.
Cand ceva se schimba, ai tendinta de a luat totul de la zero de parca tot ce ai fost pana in acel moment se sterge si te simti un fel de super erou traind cu impresia total gresita ca asta e sansa de a deveni omul care ti-ai dorit intotdeauna sa fii. Incerc copilareste sa fiu draguta si politicoasa cand nu vreau sa fiu draguta si politicoasa, ma straduiesc sa nu tip cand vreau sa tip si ma chinui foarte tare nu imi pese cand de fapt imi pasa prea mult si doar la asta ma gandesc. Schimbarea este buna dar iti cam zdruncina temeliile. Ce am schimbat eu acum este probabil cea mai buna decizie din viata mea si poate nu acum, dar mai tarziu, datorita acesteia voi fi fericita pe deplin. Desi sunt fericita si acum, dar nu in totalitate. Ideea schimbarii de acum e singuratatea. Oh Doamne, ce placere sa nu-ti sune telefonul continuu, sa nu ti se ia telecomanda din mana, sa nu fii intrebat "De ce?" indiferent de context, pur si simplu orgasmatic, o placere orgasmatica. Nu stiu daca exista sexpresia asta, daca nu, o inventez eu acum.
In general, nu vorbesc despre nimic. Nimic memorabil azi sau ieri, nimic din ce simt, nimic din ce se intampla in Japonia, dar intr-un fel sau altul, am ajuns la concluzia ca am prea mult bagaj emotional nefolositor si care e atat de greu si atat de stresant, incat nu-mi doresc nici macar la categoria "amintiri" sa ma incarc cu el.Pai si uite cum fac. Il pierd. Il uit in gara din comuna Tufesti, judetul Braila. Cine vrea poate sa smotoceasca in el, dar se poate amuza foarte putin spre deloc, sa ia ceva se numeste furt plus ca nimic de acolo nu e pe bani, iar sa trimita pe la ziare gen "Povestea mea". "Intamplari adevarate" , etc. e violarea intimitatii, deci tot delict, si eu acuma presupun ca toti oamenii de acolo is drepti si le e frica de politie. Oricum nici strainii nu au ce face, cum nici eu nu am ce face cu el, de asta il uit. Acolo. Ca daca imi trebuie, poate ma intorc.
Nu pot fi substitut. Acest lucru m-a obosit foarte tare, atat de tare ca am fost aproape de a renunta la lucruri pentru care am luptat sa le obtin. Nu pot fi mama X si / sau iubita Y si /sau prietena Z. Pot fi mama, iubita si prietena, chiar toate trei deodata, dar EU in locuri deja prestabilite, eu in ecuatia XYZ devin obosita pana la deprimare. Plus ca urasc matematica din strafundul adancului meu suflet si matematica nu e buna, e caca. Din aceasta ipoteza, in urma demonstratiei de mai sus, tragem concluzia ca si ecuatia XYZ nu e buna, e caca.
Cum spui tu draguta uneori, "nu pun intrebari, ca mi-e frica de raspuns". Eu nu mai astept raspunsuri, desi intrebarile raman dar realizez ca ele nu au voce, ceea ce e super si in plus, nici macar nu sunt corecte. Intrebarile mele nu sunt ce vreau sa stiu, ele sunt pentru ca am fost intr-un impas.
De azi pot!. De azi am timp! Si pentru ele, si pentru ea, si pentru el. si pentru tine, dar mai ales pentru mine. Eu sunt cea mai pizdoasa, cea mai coioasa si cea mai tare din parcare. Bineinteles, inafara de tine, tu ramai femeia ideala, dar nu ti-o spun des ca apoi ai sa uiti ca eu is cea mai tare.
Si experienta scrisului este cathartica. Si aici ai dreptate. Prin randurile astea am dormit cam 17 ore si m-am odihnit indeajuns ca am din nou rabdare cateva luni.

just acting all day


Si urasc ca m-am nascut asa.
Reguli, multe si prea absurde. Stiu ca sunt o actrita minunata, macar atat am inteles din Dumnezeul meu, ca trebuie sa arat ceva, sa demonstrez mereu ceva, cuiva. Imi amintesc prima oara cand am pus la indoiala ce ma invata mama, ce suparata a fost, nu a vorbit cu mine o luna, tata mi-a aplicat lectia coborand militaria din pod. Atunci m-am decis sa tac. Eu stiu, pentru ca vad.
Stiu ca toate regulile noastre de fapt nu reprezinta nimic, eu una, nu ma simt mai buna, mai credincioasa, pentru ca seara trebuie sa-mi iau lenjeria intima de tarfa si sa dansez lasciv in fata libidinosului pe care mi l-au ales parintii pentru ca "are potential si trebuie sa-ti asculti parintii". Nu pot discuta cu surorile mele, cred in sinea mea ca si ele sunt la fel, dar nu avem voie. Nu avem voie multe, si totusi suntem considerati a fi printre oamenii ce detin fericirea si puterea financiara in lume.
In primul an de casatorie am crezut ca voi fi o sotie si o mama minunata, acum ma multumesc sa fiu doar mama, desi imi invat copii sa creasca la fel ca mine, sa creasca umil si sa plece capul. Mi-as fi dorit sa nasc un baiat prima oara, fara sa maltratez inca doua suflete feminine daruindu-le viata mea, dar nu pot spune nimic, poate ele isi vor gasi multumirea in sclavie.
El, sotul, nu e bun, nu e bun la nimic in ce face, nu e bun la munca, nu e un tata bun, nu e un om prietenos si primitor, nu e respectuos, e foarte neingrijit si grandoman. Dar prin faptul ca are incredere in el si ca noi, cei din casa nu ii incalcam niciodata poruncile ii oferim acel impuls, acel sentiment ca el stie ce-i mai bine. Nu imi pierd rabdarea, nu am voie nici macar sa simt altceva decat ce imi impune el, am indraznit o data si "corectia a fost pe masura faptei mele" cum s-a exprimat el atunci.
Si sunt tanara si as putea sa plec, sa plec in locul unde am voie sa mananc, unde am voie sa-mi tin copilul in brate chiar daca e sambata, unde pot sa aprind lumina si sa desfac un plic, unde pot atinge banii si portiera masinii.
Si totusi ii pup mana cand mi-o intinde sotul, mai omorand o bucatica din sufletul meu. Poate reusesc sa omor tot macar sa nu ma mai gandesc. Mai bine ma gandesc ce culoare trebuie sa aiba jartierele diseara, ultima oara s-a plans ca e prea mult negru, vrea rosu. Prostule, port negru pentru ca asa sunt inauntru, cu un suflet mai negru decat smoala, si uitandu-ma la tine cum stai cu o mana incatusata de pat si cu cealalta frecandu-ti membrul tandru si nu ma pot gandi decat ca as vrea sa te fac sa suferi si sa te omor sa nu-ti mai vad privirea aia cum ca eu doar asta imi doresc, penisul tau.
Imi fugaresc repede gandurile si te iau in gura. Asa m-am nascut, o prostituata in pat, o evreica supusa si o femeie mica.

Mica mea colectie


Colectionez zile. Gesturi si priviri. Colectionez cate un zambet, chiar daca nu imi este adresat... Imi place sa am siruri de locuri in care sa respir si sa visez. Am rafturi de povesti si albume cu amintiri. Pe langa toate astea, undeva, se gasesc si acele posibilitati pe care nu le-am trait. Mai am un caiet plin de cuvinte pe care nu le-am rostit niciodata si un alt caiet in care am scris oamenii carora nu le-am spus nimic, nici macar atunci cand ar fi trebuit. Colectionez flori frumoase si picuri de ploaie. Am putine idei... insa uneori le imprumut pe ale altora. Duminicile imi place sa vanez nori, niciodata nu ii prind. Totusi, imi place sa am numai ce e frumos. Asa ca am inceput de ceva timp sa caut momente faine. Nu se gasesc atat de usor, insa atunci cand apar la vreo licitatie.... Candva am avut, in aceasta mica colectie, am avut sentimentul ca sunt fericita. Cu toate astea, imi scapa ceva. Lipseste un lucru foarte important din colectie.

Uneori am impresia ca lipsesc chiar eu.

vineri, 30 septembrie 2011

Căcat!!!


Ce vremuri tulburi... Trecem prin perioada de tranziţie ce face legatură intre alte doua perioade de tranziţie. Ce căcat inseamnă asta? Oare chiar suntem un popor de homosexuali? Ne place să fim futuţi in cur? Ne fut guvernanţii din ce în ce mai tare şi noi punem capul în pământ şi-i înjurăm de mamă in gând. Vox populi, vox dei? Căcat!!! Parcă am uitat ce înseamnă să faci o revoluţie sau poate că nu am ştiut vreodată. Ne transformăm încet dar sigur in roboţeii fără de care o societate atât de "perfectă" nu poate exista. Şi, ca roboţei ce suntem, halim tot căcatul servit de mai marii noştri. "Aviem di tăti"! Avem gripă aviară, avem gripă porcina, avem e coli in castraveti. Tii, câte moduri sa mai scăpăm de suprapopulări. Avem atâta pământ necultivat numai in România. S-ar părea că putem hrăni peste 60 de milioane de oameni şi noi nu suntem în stare să hranim 20 de milioane. Importăm toate căcaturile. Avem oameni care ajung zilnic la spital cu toxiinfecţii alimentare. Cui pula mea îi pasă? Noi importăm. Importăm si tăiem salarii. Suntem prea mulţi, ce pula mea! Nu avem nevoie de o viaţă mai bună. Avem nevoie de un genocid! Tăiem compensaţiile la medicamente dar avem flori pe marginea drumurilor şi bănci pe care să stea bătrânii noştri când se satură de umblat după dreptate. Cine are nevoie de bătrâni? Şi-au îndeplinit menirea pe pămînt? Au muncit toată viaţa lor. De ce se incăpăţânează să trăiască acum? Să moară, să moară odată! Şi ce drumuri minunate avem. Noroc că-s pline de gropi care ajută echipajele de prim ajutor.... "Când spun să sari tu trebuie să întrebi cât de sus".... Aşa au fost întotdeauna guvernanţii noştri : nişte pupincurişti, mereu servind interesele unor puteri externe sau interesele celor puţini dar bogaţi. Ne ridiculizează toate "marile popoare", popoare mâncate de propiul sistem, putrede, pline de retardaţi si de proprii lor cerşetori. De-a lungul timpului tot in căcat am fost : căcatul turcesc , nemţesc, bolşevic, comunist, democrat, căcatul "escu" , etc. Acum suntem într-un căcat portocaliu cu textură Prada şi mirosind a Channel No.5 şi suntem în el până sub bărbie. Dar gustul tot de căcat e!!! De câte ori deschidem gura se umple de căcat şi doleanţele noastre rămân nerostite. Şi acum întreb : PÂNĂ CÂND?

DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE , BĂGA-MI-AŞ PULA-N SOMNUL TĂU!!!!!!

joi, 29 septembrie 2011

Imn prieteniei

Imn prieteniei

Un suflet călător prin labirintul vieţii,

Prinzi aripi de lumină în anii tinereţii.

Chiar dacă uneori pare prea crudă viaţa,

Prietenia-i sfântă; şi îţi redă speranţa.

E greu să afli-n lume sufletul tău pereche,

Un alter-ego, din vremea cea mai veche;

Să-ţi intuiască gândul, chiar şi pe cel ascuns,

Să desluşească-n tine taine de nepătruns.

Păpuşile de pluş, cărţile cu poveşti,

Sunt primii tăi prieteni. Apoi, te tot gândeşti:

-Oare ce se ascunde după-al copilăriei prag?

Deschizi ochii spre lume...şi totul este vag.

Apare-un călător ce are o dilemă,

Şi-analizezi cu el problemă cu problemă.

Dezleagă pentru tine taina unei priviri

Pătrunsă de fiorul celor dintâi iubiri.

Lin şi firesc, viaţa-şi urmează cursul.

Eşti foarte fericit, dar te îneacă plânsul.

Vrei să discerni corect ce-i bine de ce-i rău,

Dar iată! ăsta pare, momentul cel mai greu.

M-am întrebat adesea dacă în lumea mare

Prietenia este sau nu întâmplătoare.

Prietenii împart aceleaşi idealuri;

Şi merg mână în mână prin ale vieţii valuri.

Închin aceste versuri cu gând curat, uşor,

Prietenilor vechi, de care-mi este dor.

Şi răsfoiesc adesea, cu drag albumul meu,

Fiind azi fericită că n-am păreri de rău.

Târziu, pentru tata

Târziu, pentru tata

Am găsit pe un raft prăfuit,

un vechi bilet îngălbenit,

cu scrisul tremurat

al unui om emoţionat.

Erau notate gânduri târzii,

probabil, după nopţi de agonii,

idei fără sens,

fraze fără înţeles.

Şi-am încercat să transpun,

să traduc, să recompun,

din vorbele lui,

înţelesul gândului.

Vreau astăzi să mă conving,

să asimilez, nu să resping

că iubea mult viaţa

şi că zărea speranţa.

Astăzi, când lângă mine nu mai este

decât o tristă poveste

aş vrea să-i spun

”Eşti tatăl cel mai bun!”

De unde e, nu poate auzi,

iar eu, abia mai pot gândi

aş vrea să vad-acum

cum este al meu drum.

Dar destinul e scris, de undeva

de unde nu-l putem schimba.

şi gândurile mele plâng

peste pământ.

În versurile lui fusese nebunie,

idei aiurea, frânturi de poezie,

mesaje către fată

scrise cândva de tată.

Acum scriu eu, o fiică întristată,

ce a găsit caietul de-altădată

în care tatăl meu

scria de Dumnezeu.

..………………………………………………………………

şi mai scria de mine; şi despre toţi, de bine.

……………………………………………………………….

şi voi lăsa şi eu; cândva, caietul meu.

Călător spre veşnicie

Călător spre veşnicie

Un gând hoinar spre veşnicie

spre infinit, spre măreţie,

se-ndreapt-acum cu pas grăbit…

Un ochi deschis spre lume,

spre univers, spre nume,

se-nchide-acum cu pleoapă grea….

Un scâncet de-nceput spre viaţă,

spre bucurie, spre speranţă,

se-aude-acum din fraged piept….

Un vis tulburător prin noapte,

printre himere şi prin şoapte,

anin-acum somnul profund…

Un zâmbet trist spre amintiri cochete,

spre vremi trecute, spre vechile şuete,

se înfirip-acum pe-un chip brăzdat…

Un biet actor pe scena vieţii,

stă marturie-a tinereţii

ce astăzi a trecut…

Un gând hoinar spre veşnicie,

prin drame, tragedii şi comedie,

se-opreşte…obosit.

Mesaj pentru femei

Mesaj pentru femei

Femeile si barbatii au fost plamaditi din aluat diferit....nu mai departe de Adam si Eva, ca inca e o dilema: cine pe cine a ademenit, cine a pacalit si cine a fost victima...Pentru a convietui in armonie pe lume, Dumnezeu “a tras sforile” si a combinat un cuplu, apoi ei s-au contopit si....am ajuns noi astazi, cei care ne intrebam daca este echitate pe lume...Adica, daca asa e lumea facuta sa ne cuplam firesc cate doi...logic ar fi sa fim compatibili...Ce inteleg eu din asta este ca ar trebui ca cei doi parteneri sa aiba scopuri comune, sa isi doreasca in mare parte aceleasi lucruri, sa se daruiasca total, sa se deschida unul pentru celalalt, sa isi impartaseasca sentimentele, sa traga in aceeasi directie.

La inceput e frumos....iubirea iti da aripi, vezi doar calitatile celuilalt, ii treci cu vederea micile defecte, ii amplifici si ii proiectezi de fapt imaginea care tinde spre perfectiune....si intr-o zi te trezesti ca nu e totul asa cum iti imaginai....nu-ti mai convine ca doarme pe stanga, nu-ti place cum isi asorteaza camasa, te enervezi ca uitat sa se spele pe dinti, ora la care vine acasa nu este potrivita, parca sforaie prea tare si tu vrei sa dormi, te deranjeaza ca a uitat cati ani aveti de cand va cunoasteti...a uitat sa-ti mai spuna ca te iubeste, ....si te intrebi la ce se mai rezuma relatia voastra. Si intr-un moment de luciditate sau de nebunie, te gandesti ca ai luat-o razna, ca ai deja copii, ca maine trebuie sa ajungi devreme la serviciu, ca trebuie sa faci mancare, sa speli, sa pregatesti cina, ...clar ai innebunit, tu ai timp de prostii, de reprosuri ca nu ti-a spus dulcegarii? Mai bine te grabesti ca e tarziu si vine acasa si nu e totul gata, si...daca mai vrea sa te comporti ca o adevarata sotie...pasionala, fierbinte si dispusa?...vai, nu mai ai timp pentru toate...du-te repede si culca copiii..si ei adorm ascultand povestile tale, si tu atipesti...dar, ai uitat cheia in usa. Daca vine acasa si suna, trezeste toata casa...descui, iti aprinzi o tigara si iar astepti...Bine ca a intarziat, mai ai timp sa te gandesti la...Oare la ce te gandeai?! A...da....Cine esti tu?

Mereu ti-ai dorit sa devii din copila sfioasa, visatoare, o femeie implinita....ti-ai propus sa fii asa cum se presupune ca e “femeia ideala”: gospodina acasa, doamna in societate si curva in pat...sa recapitulam:

1. Casa ta e in ordine, ai sters praful, ai calcat, mancarea abureste, lenjeria de pat e apretata (cam scortoasa, dar asa trebuie, ti-a zis tie mama),...florile udate si aragazul impecabil...Eiii....asa da....

2.La ultima petrecere unde ati fost, toti prietenii il invidiau: tinuta ireprosabila, sotie eleganta, zambet discret, realizare profesionala, copii frumosi si destepti, sotia il idolatriza, il sorbea din priviri si ignora orice alt mascul din jur....Eiiii...asa da....

3. In dormitor...ai uitat sa aprinzi lumanari, ai uitat sa-ti pui desuurile din dantela, intai deschizi televizorul si apoi il intrebi cam moale “chiar ai chef?” si cand el te intreaba mirat din priviri daca nu ti-e clar cat e de pregatit pentru tine, tu iti amintesti ca nu ai verificat robinetul la bucatarie...(de fapt o scalzi), poate-i trece azi, ca esti obosita....si el se enerveaza, iti reproseaza ca ai pe altul, tu, docila, ii demonstrezi ca nu-i asa, ba mai si mimezi ca esti topita dupa el...si spui gutural....a...o...e....ce bine...si el satisfacut ca esti acolo la momentul potrivit, zice...eiiii....asa da....

??? Doamnelor, ASA NU!!!

Am plecat de la ce a vrut Dumnezeu pentru armonie pe lume....daca va regasiti in ce-am scris, revizuiti-va atitudinea si viata....ca e scurta si e numai una....ce am spus e pura teorie din punctul meu de vedere....practica ma salveaza uneori...poate va ajut cu un sfat prietenesc: VIATA IN DOI TREBUIE SA FIE ALTFEL.

Recapitulam din nou:

1.Casa e asa cum e...azi ordonata, maine...nematurata....oricum sunteti bineveniti, prieteni la mine, cu o conditie: nu va uitati daca am praf sub covoare sau daca am strans patul (scuze...a ramas asa de-aseara cand...eu si iubitul meu...sotul meu...ne-am facut de cap, ce noapte, tu, ca la inceput...mi-e si jena sa-ti spun...dar....lasa ca intelegi tu, doar esti femeie....(rosind), nu ne mai saturam unul de altul...parca am innebunit, daca se trezeau copiii, iti dai seama...)....ASA DA!

2.La petrecere, a fost super, am ajuns cam tarziu, ca nu ma puteam incheia la rochie si l-am rugat pe el, dar, stii cum e....a fost suficient sa ma aplec dupa cercel, ca...deja iubitul meu, sotul meu anula comanda la taxi...a fost super, cam pe fuga, parca eram doi indragostiti disperati, flamanzi, emotionati sa nu fim prinsi....dar....am ajuns pana la urma, cam tarziu la petrecere si nu suferea nimeni ca am intarziat, desi toti zambeau cu subinteles cand au vazut ca am parul in dezordine, obrajii imbujorati, privirea fericita si incerc sa ascund dantela din buzunarul lui, ramasa ca un semn sfidator pe dinafara...cum naiba puteam pacali pe cineva ca si-a asortat camasa mov cu un colt de batista rosu....Apoi, complice, ne-am facut cu ochiul si pentru a scapa de oarecare stanjeneala am dansat, dar cam prea lipiti, lasciv, rememorand momentele de placere totala, si anticipand altele....mai bine ne scuzam elegant ca suntem obositi si plecam acasa...la cuibusorul nostru de nebunii...abia astept. Urc treptele provocator si stiu ca ma doresti si ma vrei de cum intram in hol...dar eu sunt la fel de nerabdatoare ca tine sa te intampin, sa ma agat de tine cu disperarea acumulata de atata dorinta....Esti zeul meu si nu ai darmat niciodata mitul despre altarul iubirii noastre...sau poate, uneori, nu ai stiut sa-mi arati tot ce simti, dar acum nu conteaza, esti al meu, sunt a ta, si este singura realitate, este clipa noastra....Dupa cateva minute...rasufland greu, spunem la unison...ca de fiecare data: ASA DA!

3. In pat...de ce in pat numaidecat?!...oricum nu conteaza atata vreme cat suntem impreuna...de ce sa stingem lumina? Nu am motive sa ma ascund de tine...ma simt confortabil cand ma privesti admirativ, cand stiu ca nu te deranjeaza un rid sau un kilogram in plus (am conceput impreuna copii si i-am purtat in pantece si tot frumoasa eram pentru tine, desi ma rostogoleam, iti amintesti? ), imi dezmierzi chipul si razi impreuna cu mine, si vad in ochii tai ca eu sunt totul, ca nu exista nimic pe lume in afara de noi si simt inca fiorul pasiunii pe care doar tu il destepti in mine, si ma bucur ca simt inca o dragoste nebuna pentru tine, si ma bucur ca nu am uitat sa fiu indragostita...si cand toata fiinta mea te intreaba daca ma vrei si azi ca si ieri...tu spui: Asa Da!

Nu se rezuma totul in viata la sex, dar nici la altceva...important este sa iti gasesti jumatatea, acel partener cu care iti doresti sa petreci o viata alaturi, care sa te faca sa zambesti in momentele grele, (inevitabile, de altfel), care sa nu te dezamageasca, care sa te iubeasca neconditionat, care sa te determine sa il iubesti pentru ceea ce este, care sa te faca sa plangi si sa razi in acelasi timp, care atunci cand e departe sa te faca sa-l doresti in preajma ta, care sa iti fie indispensabil pentru a trai...

Eiii....doamnelor si domnilor, nu ma invidiati, incercati sa aveti o atitudine corespunzatoare gandurilor dumneavoastra! Mie acum mi-e foarte dor de sotul meu...si el stie asta...