Călător spre veşnicie
Un gând hoinar spre veşnicie
spre infinit, spre măreţie,
se-ndreapt-acum cu pas grăbit…
Un ochi deschis spre lume,
spre univers, spre nume,
se-nchide-acum cu pleoapă grea….
Un scâncet de-nceput spre viaţă,
spre bucurie, spre speranţă,
se-aude-acum din fraged piept….
Un vis tulburător prin noapte,
printre himere şi prin şoapte,
anin-acum somnul profund…
Un zâmbet trist spre amintiri cochete,
spre vremi trecute, spre vechile şuete,
se înfirip-acum pe-un chip brăzdat…
Un biet actor pe scena vieţii,
stă marturie-a tinereţii
ce astăzi a trecut…
Un gând hoinar spre veşnicie,
prin drame, tragedii şi comedie,
se-opreşte…obosit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu