luni, 19 septembrie 2011

Cenzureaza-te!

Spun mereu in gura mare : "Nu-mi place asta!" ; "Nu-mi convine aia!" ; "Oamenii is multi! Prea multi si rai!" ; "Traiesc in lumea intereselor!" etc. Victimizez orice mic rahat care mi se intampla, orice vorba urata o umflu de marimea unui aisberg, nu iert, nu uit, dramatizez, ma intristez si urlu.
Si m-am invatat cu starea asta, pentru ca orice mica posibilitate ca ceva sa mearga prost, va merge prost cu siguranta, am deja in cap, foarte multe propozitii pe care le folosesc de genul : "Cate bube rele, toate-n curul babei mele." ; "Cand se termina una, se termina toate." etc. Raman in stare, atata timp ca nu mai observ cand lucrurile incep sa mearga pe fagasul lor normal, cand ma indepartez de marginea prapastiei, cand am inceput sa am iar prieteni, cand am inceput sa dansez din nou prin casa facand curatenie, cand am inceput sa rad cu tot sufletul.
Bun. Nu ploua, nu e vant, Sirocco a trecut de mult, praful din urma lui s-a pietrificat incat sa vrei si nu mai poti curata. Timpul asta, linistea, relaxarea sunt un moment. Atat e pentru mine. Il traiesc si cand imi dau seama ca totul e bine, brusc totul se schimba si ma trezesc iar traind pe muchie de cutit.
Atunci de ce dracu as imparti momentul asa cu cineva? Sa povestesc macar despre el? De ce sa nu fiu egoista? De ce sa nu fiu doar eu acolo? De ce sa nu aplic cenzura asupra fericii mele? Ea e a mea, o supraveghez, o controlez, atat cat pot, o clipire si totul nu mai e, dar eu stapanesc secunda aia. Pentru ca secunda asta ma ajuta sa mai trec peste o iarna grea, plina de frustrari si de nervi asupra omenirii si nedreptatilor, pe care bineinteles le voi incornora, si-mi voi face viata mai grea decat intr-adevar e.
Dar a dracului secunda, se va intoarce.

Un comentariu:

complicatii simple spunea...

Cata rabdare iti trebuie, draga mea!
Nu vreau sa ma cenzurez! Vreau sa spun tare si sa ma auda toata lumea, ca ma doare. Ca POT si VREAU sa POT in fiecare secunda, cu fiecare respiratie( pe care din greseala o execut).
Dar ma cenzurez totusi...pentru ca nimeni nu m-a auzit atunci cand am strigat.
Autocenzura.
Dar imi zic mie. Impart cu mine...la doi, la trei, la cat vreau eu....cat pot..cat vreau...si cat ma tine.