vineri, 16 septembrie 2011
"Psiho-analiza" unei despartiri
In seara asta te privesc cum impachetezi. Te privesc in tacere, incercand sa-mi dau seama a cata oara faci asta. Relatia noastra e obosita de atatea cuvinte grele, sufocata de lipsa de intelegere si comunicare. Frustarile, o Doamne, atat de multe, se tin scai de cuvintele ce imi ies din gura de obicei. Dar acum sunt tacut si fumand o tigara ma uit ganditor la meticulozitatea cu care impachetezi fiecare haina, fiecare obiect... Te admir si te detest in acelasi timp. Admir nonsalanta cu care ai trecut peste jigniri si detest indiferenta cu care ai acceptat despartirea. Te conduc ca un adevarat gentleman si odata ajuns afara primesc cu seninatate gestul de adio facut cu retinere de catre tine. Am nevoie de aer si fac cativa pasi singur. Realizez ca am uitat tigarile in casa si dau sa ma intorc dupa ele. La naiba, deja ai schimbat broasca? Si sun....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Raspunde... Fumeaza tigara cu tine... Tu promiti ca ii oferi fericirea pe care o vrea iar ea iti promite linistea de care ai nevoie... Si va pleca la un moment dat, pt ca celalalt nu va promite, se vor schimba cerintele ei... Dar cand faci bagaje , pffff, ti se rupe inima, m-as fi agatat de orice sa ma opresc din paturit, dar si el a fost in gentleman si mi-a dus valiza la taxi... Si am mai facut bagaje, dar cand am plecat, el nu privea, m-as fi intors poate din nou....
Impachetez asumandu-mi esecul. Te privesc cu coada ochiului si te vad framantandu-te nedumerit. Pari a nu intelege de ce nu plang, de ce nu ma arunc la picioarele tale, implorandu-te sa ma iubesti. Impachetez si linistea se asterne in sufletul meu. Imi zambesc si ma intreb cum dracu' te-am suportat atat amar de vreme? Impachetez...si rad in sinea mea de tine, stiind cat de singur vei fi fara mine.
Si iti deschide......si te asculta fara sa te-ntrerupa.... Tu,doar interpretezi un rol,si ai avut succes cu el.........dar intre timp,ea si-a dat seama si nu mai vrea actor,vrea om .Si crezi ca inca iti joci bine rolul ,si speri la un succes deplin,insa ea ,de aceasta data nu mai aplauda ci pleaca considerand ca va putea trai si fara teatru ....
Ai nevoie de aer. Cândva îmi spuneai că sunt aerul tău ...şi dacă nu mă respiri o zi, nu poţi trăi...Ce frumos era...
Acum când împachetez, de fapt, îmi strâng amintirile şi nu e corect, pentru că o parte din ele sunt ale tale sau ale noastre; nici nu mai ştiu. Şi atunci îmi spun în gând că ar fi mai bine să fac ceva să nu ţi le iau, iar tu, pentru că te cunosc după cum ţii ţigara în colţul gurii, ai vrea să ţi le las, dar nu poţi rosti niciun cuvânt. Mai bine te ajut, cum am făcut mereu, chiar dacă asta înseamnă să renunţ la orgoliu (ce să caute între noi?!) şi atunci te privesc cu acea intensitate pe care o înţelegi atât de bine. Doar tu mă cunoşti şi după un moment de ezitare, deschidem gura amândoi în acelaşi timp să rostim acel „nu vreau să se termine aici”...şi tu scapi ţigara, iar eu mă arunc în braţele tale...şi suntem din nou fericiţi...şi poate mâine vom avea nevoie din nou de o gură de aer proaspăt...şi ne vom respira.
Şi aşa ne trezim că trec anii; şi bătrâni fiind, avem nevoie mai mult de aer să respirăm împreună adiaţi de briza amintirilor...
Pentru ce atata chin cu facutul bagajelor!? Sa-ti lase tie tot,toate amintrile,parfumul ei imbibat in haine,sa te tortureze pana n-o sa-l mai simti...si ea sa mearga mai departe eliberata,sa duci doar tu chinul despartirii...
Trimiteți un comentariu