Târziu, pentru tata
Am găsit pe un raft prăfuit,
un vechi bilet îngălbenit,
cu scrisul tremurat
al unui om emoţionat.
Erau notate gânduri târzii,
probabil, după nopţi de agonii,
idei fără sens,
fraze fără înţeles.
Şi-am încercat să transpun,
să traduc, să recompun,
din vorbele lui,
înţelesul gândului.
Vreau astăzi să mă conving,
să asimilez, nu să resping
că iubea mult viaţa
şi că zărea speranţa.
Astăzi, când lângă mine nu mai este
decât o tristă poveste
aş vrea să-i spun
”Eşti tatăl cel mai bun!”
De unde e, nu poate auzi,
iar eu, abia mai pot gândi
aş vrea să vad-acum
cum este al meu drum.
Dar destinul e scris, de undeva
de unde nu-l putem schimba.
şi gândurile mele plâng
peste pământ.
În versurile lui fusese nebunie,
idei aiurea, frânturi de poezie,
mesaje către fată
scrise cândva de tată.
Acum scriu eu, o fiică întristată,
ce a găsit caietul de-altădată
în care tatăl meu
scria de Dumnezeu.
..………………………………………………………………
şi mai scria de mine; şi despre toţi, de bine.
……………………………………………………………….
şi voi lăsa şi eu; cândva, caietul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu