Ma uit in oglinda si nu-mi place deloc ce vad. Carnea s-a lasat, cearcanele se accentueaza hidoase, burta parca e prea mare, scula parca a devenit mai mica. Aseara ne-am uitat la Date Night impreuna si parca te auzeam cum salivai vazand trupul de Adonis al lui Mark Wahlberg. Mi-as dori sa am luxul sa ma pot duce la sala si sa ma umflu cu steroizi dar pe de alta parte parca as citi o carte. Am devenit atat de nesigur pe mine! La naiba, ma omoara indoiala asta. Sunt eu de vina, mintea mea plina de complexe sau ma doresti mult mai putin decat o faceai acum multa vreme?
Te analizez in gand si incerc sa-mi dau seama ce a mai ramas din fata de la prima noastra intalnire. Trupul tau, atat de ferm candva e plin de celulita ce ranjeste satisfacuta de o alta batalie ce a castigat-o. Dar nu-mi pasa. Mi-e indiferent daca arati ca Pamela Anderson sau Angelina Jolie atata timp cat nu mai exista pasiunea care era candva intre noi. Iti analizez, tot in gand, multitudinea de vergeturi ce ti-au inundat corpul siiii........ tot nu-mi pasa. Daca stau bine si ma gandesc sunt mai atras din punct de vedere fizic de tine mai mult ca niciodata. Si totusi de ce ma simt atat de complexat cand ma uit la mine?
Ma uit iarasi in oglinda si-a dracului sa fiu de-mi place ce vad...
Apoi ma uit in ochii tai si-mi dau seama
OGLINDA MA MINTE!!!
2 comentarii:
pentru ca ea nu mai spune ca esti frumos? nu`ti mai sopteste ca esti cald si in pat e frig fara tine?
eeeeh.....complexe,complexe-moartea pasiunii,e al naibii de aiurea pentru oamenii cerebrali dar stiu asa bine cum e...
Trimiteți un comentariu