nu mai e curaj sa spunem lucrurilor pe nume, nu mai avem tupeu sa dam cu mucii`n lapte, nu mai vrem conflicte de mahala pentru ca ne consideram superiori.
Da, exact! Suntem atat de inteligenti si de isteti incat dam pe dinafara de indulgenta, permitem altora sa traiasca pe langa noi, ei, acesti nesemnificativi puerili care nu inteleg principiile vietii de intelectual.
Nu mi`au placut niciodata explicatiile, de niciun fel, nu le ofer, nu le cer, iar cine nu`mi cere mie explicatii stie deja raspunsul fara sa intrebe, cum sunt oamenii ca tine Alina. Da` de ce as vrea sa stiu? Cu ce ma ajuta pe mine? Asa ca devin superioara, eu sunt mama lor, eu sunt tata lor, aceasta Hera a micii comunitati in care traiesc, venerata pe altare de foc.
"Ce cred alti oameni despre tine, nu este treaba ta." - Paulo Coelho
Cat de aevarat? huh?
Dar ce cred eu despre mine e superb! si uite asa, cu toata superioritatea mea, tot caut sa`mi plang de mila, ca nu`mi convine aia, ca nu`mi convine cealalta, si incet, incet gasesc scapare in scris, in citit, in oamenii de care mi`e dor, in telefoane care nu contenesc sa se opreasca din sunat. E liniste pe umarul unde plang si adorm, cu toata superioritatea mea, inca mi`e dor, si inca mai doare ca nu poti schimba ceva.
Prin urmare, nu vreau sa schimb, sunt Zeus! what my chickens?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu