Am plans in bratele tale in acea seara nu pentru ca mi era dor de mama, ci pentru ca atunci aflasem cat de serioasa si profunda e placerea ta sa te intalnesti cu ea. Si lacrimile au curs pe pieptul tau, si te strangeam in brate nu din dorinta de a te durea, ci din dorinta de a te face sa stai dracului acolo, mereu. Apoi mi-am dat seama ca nu te vreau asa. Nu merit eu mai bun, nu meriti tu un om ca mine. Si de a doua zi am inceput sa fiu mai atenta, sa umblu in tel tau cand erai la dus, sa merg in locurile n care ziceai ca mergi. Nu a durat mult pana v-am vazut la o cafenea pe Oxford street, atitudinea ta de patron se eticheta in locurile pe care le frecventai. Te-am apelat naiva crezand ca nu imi raspunzi, dar cat de bun esti, am admirat calitatea asta mereu. Ti-am spus ca te iubesc si ca zambesc multumita ca esti al meu. Mi-ai vorbit la fel de frumos fara sa te ridici de la masa, intinzand mana sa-mi mangai obrazul. Zambind fericit.
Si apoi am incetat si sa te urmaresc si sa plang. Vedeam clar. Plec. Nu am un job, cu tine nu am ce face. Plec, fug la mama. Nu am vrut sa iti spun ca nu ma mai intorc atunci in aeroport, dar mi-a venit sa vomit uitandu-ma in ochii tai inlacrimati, probabil de excitare, ca ai mai mult timp liber. Ti-am spus simplu: "Nu ma mai intorc. Nu am de ce, nu mai reprezinti nimic." am plecat inainte sa marai o jumatate de litera. Nu a trecut o saptamana si ai venit dupa mine, ti-ai dat seama aia, ti-ai dat seama cealalta... Te ascult fara sa comentez vreo ceva si chiar ma rogi sa scuip venin catre tine... Dar tu nu pricepi, te iubesc la fel de mult pe cat te urasc, si decat sa mai faci cicatrici prefer sa-ti fac fata cu stoicism si sa astept sa pleci cand te plictisesti. Apoi... Vad eu!
Niste nenorociti de jucatori sunteti la fel cum femeile sunt curve. Sunt prea tanara sa zic raspicat "N-am nevoie de niciun barbat!" , dar am invatat jocul fi-r-ati ai naibii de dobitoci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu