Aparenţe
O femeie pare că-şi doreşte atât de multe,
Dar de fapt se mulţumeşte cu atât de puţin!
Ce înşelătoare sunt aparenţele!
De ce spun asta? Pentru că
un gest, un moment de tandreţe, un cuvânt dulceag
sunt suficiente să o înduplece, oricât de dură-ar fi
(sau vrea să pară,...aceleaşi aparenţe).
Plânge cu lacrimi amare,
Suferă pentru atât de mulţi oameni:
pentru copii, şi soţ şi rude şi vecini..
Şi de e tristă şi-o doare sufletul,
o poţi însenina cu o îmbrăţişare.
Şi de e obosită sau bolnavă,
un zâmbet sau un sărut pe frunte
sau simplu fapt că-i stai la căpătâi,
face mai mult decât un pumn de pastile,
şi-i alină suferinţa.
Uneori se priveşte în oglindă,
şi se miră cum au trecut anii,
şi fiecare rid o-ngrijorează,
şi face eforturi să fie frumoasă...întâi pentru el
şi abia apoi pentru ea.
Un bărbat pozează în Adonis,
Îşi pierde timpul cu prietenii, este mereu ocupat,
Are afaceri, este « prins »,
Vrea să impresioneze tot ce mişcă-n jurul lui.(aparenţe, iluzii…)
Cu cât atrage mai mult atenţia asupra-i,
Cu atât mai important se simte…
Unii işi lucrează muşchii, alţii jonglează cu mintea
pentru a masca burta,
deşi, şi ei sunt frustraţi ca şi noi, femeile.
Dar…au momentele lor bune, de inspiraţie divină,
Când spun acel ceva, minor (uneori negândit în mod special, dar cu un efect fabulos)
Care ne ajută pe noi să trecem mai departe.
Şi una peste alta, cele două entităţi se găsesc,
se completează (în cazurile fericite)
îşi adună ca în puzzle frânturile de viaţă
şi formează un tot...
Noi, femeile suntem construite din aluat sensibil, care dă farmec cuplului
şi la nevoie ne întărim (întâmplător sau nu, atunci când este necesar),
iar voi, bărbaţii, (deşi sunteţi convinşi că vă întăriţi când trebuie),
sunteţi slabi exact atunci când putem să intervenim noi, pentru a ne simţi putenice.
Aparenţele sunt făcute să ducă în eroare lumea,
să credem la un moment dat că suntem centrul universului, deşi...
Puse cap la cap, nu cred că am trăi bine unele fără alţii, sau unii fără altele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu