Cat sa spun sa ma cunosti? Cat sa fac sa afli? Care e standardul dupa care te ghidezi? Nu sunt inalta, nu ajung pe treptele alea cu multe calitati.
Da, plina de defecte, broken din orice unghi privesti, rece, urata, vulgara, nervoasa, etc. Dar nu mai vreau, schimb tot pt ca stiu ca si pana acum ca nu asta sunt, sunt altceva, sunt buna cu anumiti oameni, sunt fericita acum langa tine si tu ai tabelas, listuta ta micuta si complexa pe care bifezi probabil zilnic cate o bulina alba sau neagra.
Si mai vreau sa ma schimb? Ma enervez, nu pentru ca schimbam ceva pt tine, era pt mine sa te pot face fericit asa ca invata tu! Invata sa iubesti ! Invata sa ma iubesti cu o putere cel putin la fel de mare ca si ura pe care o am fata de defectele mele!
Nu povestesc, nu arat, nu zic. Promit!
Arata-mi interesul pe care mi-l ceri ptr ca nu-mi pasa de micul tau caietel, te vreau pe tine nu unitati scalare, nu plusuri si minusuri.
Incantata de cunostinta, Bogdan. Bine ai venit acasa micule artist!
3 comentarii:
Stim amandoi! Dar avem versiuni diferite. Eu te vreau asa...tu ma vrei intotdeuna altfel. Crezi ca daca sunt femeie, ma pot schimba precum imi schimb hainele?
Te iau cum esti. Te accept cu defecte si calitati si te iubesc si te urasc de multe ori in egala masura pentru ele. Eu am renuntat la tabelasul meu si nu ma intereseaza de loc tabelasul tau. Te vreau cat te vreau si sunt deacord sa ma vrei ...pana nu ma mai vrei.
Sunt fericită că am învăţat să mă detaşez de frustrări şi complexe…şi asta am reuşit-o cu mult effort, abia atunci când am înţeles că suntem ceea ce suntem şi trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem cu bune şi cu rele, cu calităţi şi defecte, cu frumuseţi şi urâţeli, cu caricii, orgolii, nervi, detaşări, greşeli şi tot ce mai face parte din normalitate. În doi e greu la început, în perioada de tatonări, până accepţi că ambii parteneri sunt oameni, apoi, realizezi că ţi-e greu fără cel care nu suporta să dai fumul de la ţigară spre el, sau el realizează că nu poate trăi fără să-i reproşezi zilnic că-şi lasă ciorapii aruncaţi prin casă. Şi dacă îţi lipsesc toate fleacurile de la care vă certaţi, înseamnă că trebuie să faci alt tabel, revizuit cu ce-ţi doreşti cu adevărat. Dacă nu rescrie lista, înseamnă că nu e el (sau ea) cel cu care să îţi doreşti să îmbătrâneşti alături...vor mai fi atâtea de suportat…deci, după perioada de probă, ori îi suporţi şi îţi suportă TOTUL, ori mai cauţi pe cineva care te vrea aşa cum eşti.
si daca perioada de tatonari e perioada in care se gandesc amandoi daca accepta sau nu defectele? daca accepta sau nu calitatile? atatea calcule....pentru ce? Avem atata timp, mult timp. La sfarsit se poate trage linia finala, unul invins, altul invingator, dar imi asum lucrul asta pentru ca decid sa merg pe cararea asta, sa vad ce se intampla, ce cutare.
Sincer, sunt prea indragostita sa fac eu listuta acum, nu ma vad umbland cu carnetelul in sort ca o batrana bolnava in prima faza de Alzeihmer. Vreau sa traiesc momentul asta, vreau sa-mi fie dor mai tarziu sa te cicalesc ca iti arunci hainele pe fotoliul rosu, vreau sa ne certam si sa ne contrazicem mai tarziu. Cum fac sa intelegi acum? Cum sa spun sa vezi ca nu asta e important, ce faci tu e inutil. oricum ma vrei.
Trimiteți un comentariu